Când am ales să aprofundez domeniul coachingului aveam deja experienţă practică şi cunoştinţe teoretice în domeniul formării/trainingului cât şi noţiuni privind psihoterapia. Acum înţeleg mai bine că alegerea în materie de coaching şi a fi coach nu e deloc întâmplătoare. Iată de ce cred lucrul acesta:
Dacă în training poți veni cu expertiză, cu elemente teoretice şi practice despre „cum se face”, metodologii, modele de evaluare sau mai ştiu ce alte noţiuni, „aşezate” ca urmare a studiilor academice şi/sau experienţei practice, în coaching te poți aduce mult mai mult pe tine ca om.
Aşezat şi prezent pentru cel din faţa ta. Tu, curios în privinţa lui/ei şi confortabil să faci asta cu bucurie, încredere şi uimirea descoperirii unei alte lumi. Cu o credinţă puternică a faptului că acolo sunt răspunsuri nebănuite de tine (şi poate nici de el/ea), bogate şi nuanţate, gata să iasă la iveală cu ajutorul întrebărilor potrivite.
Şi abia apoi poți accesa elemente teoretice, tehnici şi modele de coaching, poate alte instrumente utile, personalizate, în funcţie de cel/cea din faţa ta.
Din experienţa personală am simţit că în coaching regăsesc acele principii şi valori în care cred. Şi acest lucru mă face să mă simt acasă şi confortabilă în prezenţa oamenilor. Și pentru că imi doresc să împărtășesc cât mai mult din bucuria care este coachingul pentru mine, iata principiile și valorile esențiale în coaching, în opinia mea.
Experiența din training m-a făcut să gasesc și un acronim, pentru că știu că așa le veți reține mai usor: RADIANT.
Deci ce este RADIANT?
R – Răspunsuri/Resurse
A – Acceptare necondiţionată
D – Dinamism
I – Iubire
A – Ascultare
N – Non –directivitate
T – Timpul potrivit
Să le discutăm așadar pe rând:
Un principiu important pentru mine este cel al Răspunsurilor şi Resurselor aflate la client. Aşadar, coachul are încredere în capacitatea clientului de a-şi găsi răspunsuri, resurse, ajutându-l cu întrebările potrivite. Accentul se deplasează de pe… „a şti” mai mult decât sau în locul celuilalt pe… „a fi” şi „a fi curioasă”. În coaching nu e voie şi nevoie să dau sfaturi şi nici să readuc în atenţie cu scop de a analiza în manieră psihoterapeutică evenimente petrecute deja. Un coach deţine tehnica formulării şi adresării întrebărilor. Acestea au rolul de scoate de la client informaţii suficiente şi utile, pe care acesta le poate combina/recombina în vederea găsirii unor soluţii diferite, mai bune pentru provocările lui. Un coach adresează întrebări care îl scutesc pe client de justificări şi sentimente de culpabilitate. În anumite momente coch-ul poate spre exemplu să dezactiveze „criticul” din client, care îl împiedică să perceapă şi altfel o realitate, alteori poate activa alte personaje, care oferă perspective diferite asupra situaţiei trăite. Principiul răspunsurilor şi resurselor aflate la/în client completează asumpţia de bază în coaching, potrivit căreia fiecare individ este „creativ în mod natural, plin de resurse şi întreg”. În plus, „Nu-i poţi învăţa nimic pe oameni. Îi poţi doar ajuta să descopere ceea ce au în ei” (Galileo)
Principiul Acceptării necondiţionate a clientului/celuilalt. Este un principiu pe care îl regăsim şi în psihoterapie iar unii dintre noi îl practică în viaţa de zi cu zi, urmare a unei dezvoltări personale. Acest principiu este susţinut şi are subsumată ideea non-judecării, lipsei „etichetării” celuilalt. Doar în această manieră clientul este ajutat să îşi dezactiveze posibile scuturi, protecţii, să îşi identifice credinţe/atitudini nepotrivite scopurilor lui, să adopte şi să experimenteze unele noi.
Principiul Dinamicii relaţiei. În coching se lucrează cu şi pe baza agendei clientului, o agendă în schimbare. Fiecare client vine în coaching cu altă lume şi abordare. Inclusiv crearea unei relaţii de coaching este un proces dinamic. Acest proces necesită câteva caracteristici şi valori utile atât coachului cât şi clientului : onestitate, încredere, confidenţialitate, responsabilitate.
Am ales un cuvânt care are la mijloc litera i. I-ul vine de la Iubire. A dărui, a asculta, şi a pune întrebări cu iubire. Pot vorbi despre o prezenţă iubitoare în coaching, chiar şi atunci când coach-ul îşi provoacă clientul. Iubirea e în mijlocul tuturor activităţilor care au succes şi soluţii.
Principiul Ascultării. Un coach ascultă mai mult decât vorbeşte. Şi ascultarea cu toate simţurile nu vizează doar auzirea cuvintelor rostite de client. Tocmai pentru că e un principiu important în coching , ego-ul coach-ului, poveştile lui detaliate nu îşi au loc în proces şi nu întrerup cu ele clientul. Unui coach îi pasă de percepţia clientului privind problema cu care vine în coaching.
Principiul Non-directivităţii. Parafrazându-l pe psihologul Carl Rogers (1902-1987), de vreme ce nimeni altcineva nu ştie felul în care percepem, fiecare dintre noi suntem cei mai mari şi mai buni experţi în viaţa noastră. Abordarea centrată pe client mi se potriveşte. Zilnic mă străduiesc să îi observ, să îi ascult, să îi înţeleg, să mă abţin în a da sfaturi şi a-i direcţiona pe cei de lângă mine. Acum procedez astfel în mod conştient, pentru ca o astfel de atitudine şi mod de a fi să devină competenţă inconştientă. O competenţă extrem de importantă pe care o aduc în relaţiile de coaching. Non-directivitatea este logică având în vedere relaţia de parteneriat care se crează în coaching cât şi o altă idee frumoasă pe care am auzit-o la unul dintre profesorii mei, psiholog şi hipnoterapeut George Oancea: adulţii/clienţii reacţionează la libertăţi.
Principiul Timpului potrivit. La această ultimă literă a acronimului m-am gândit „Oare ce-ar fi mai potrivit ca şi cuvânt?” Să fac referire la ţelul/ţinta clientului sau la momentul/timpul potrivit pentru fiecare în a-şi dori o schimbare? Timpul potrivit pentru fiecare, asociat ritmului în care face modificări/caută soluţii problemelor personale mi s-a părut mai bun pentru a fi introdus în prezentarea mea.
Coachingul se aresează tuturor celor care consideră că ar fi timpul potrivit să caute răspunsuri, să găsească soluţii problemelor personale, profesionale. Şi acest timp poate fi în orice moment al vieţii unui om, indiferent de vârstă, domeniul în care lucrează sau îşi proiectează o profesie şi oricare alt criteriu, neprecizat de mine aici şi care ar putea fi în mintea dumneavoastră.
Timpul potrivit poate fi „acum” pentru unii şi un alt acum pentru alţii. Dublat de dorinţa autentică a clientului de schimbare/îmbunătăţire sau oricare obiectiv, timpul potrivit are propriul lui mesaj pentru fiecare dintre noi.
Vă doresc să radiaţi şi să aveţi o viaţă radiantă. Şi toate experienţele să vă fie cu răspunsuri/resurse, acceptare, dinamice, cu iubire, ascultare, non-directive (adulţi fiind) şi apărute la timpul potrivit.
Articol scris de Aurelia Răduț
Lasă un răspuns